Bullying la Questfield International College, sesizări fără urmări documentate

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un element central al situației semnalate este utilizarea repetată a unei etichete medicale cu scop discreditant în cadrul colectivului de elevi. Documentele și relatările analizate indică faptul că această etichetare nu a avut un caracter educațional sau protector, ci a fost folosită pentru marginalizarea și ridiculizarea copilului. Specialiști consultați de redacție arată că o astfel de practică depășește conflictele obișnuite între elevi și constituie o formă gravă de violență psihologică, cu efecte negative asupra dezvoltării emoționale.

Conform familiei, fiecare episod de stigmatizare a fost semnalat în scris, însă răspunsurile instituției au fost preponderent verbale și generale, fără măsuri clare sau sancțiuni documentate. Această abordare a consolidat un climat în care vulnerabilitățile medicale au fost exploatate ca instrument de umilire și excludere socială.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

Din analiza corespondenței și a materialelor puse la dispoziție rezultă o lipsă a unui circuit administrativ formalizat pentru gestionarea incidentelor. Nu au fost identificate decizii scrise, rapoarte interne sau planuri de intervenție cu termene și responsabili, ceea ce face imposibilă verificarea măsurilor și a rezultatelor acestora.

Rolul cadrelor didactice, martori direcți ai dinamicilor din clasă, este esențial în prevenirea și stoparea bullyingului. Cu toate acestea, familia susține că situația agresiunilor a continuat în mod vizibil, fără ca intervențiile să producă efecte durabile. Interpretarea sesizărilor ca fiind „dinamică de grup” sau „conflict minor” a contribuit, potrivit familiei, la minimalizarea gravității fenomenului.

Presiuni percepute asupra familiei și răspunsul fondatoarei

Un punct critic al anchetei este declarația atribuită fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, în cadrul unei discuții directe cu familia, ar fi transmis mesajul: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, conform relatărilor, a fost percepută ca o presiune pentru retragerea copilului, mutând discuția de la protecția elevului către aspecte contractuale și economice.

Redacția a solicitat un punct de vedere oficial instituției, însă nu a primit o confirmare sau infirmare a acestei declarații până la momentul publicării. Acest răspuns verbal, în contextul sesizărilor repetate și lipsei măsurilor documentate, indică o posibilă ruptură între discursul instituțional și modul concret de gestionare a situației.

Confidențialitatea și consecințele divulgării informațiilor

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității datelor sensibile referitoare la situația copilului, avertizând asupra impactului negativ al divulgării informațiilor în mediul școlar. Cu toate acestea, documentele analizate nu conțin răspunsuri oficiale privind măsuri concrete pentru protejarea acestor informații.

Mai mult, conform unor relatări obținute de redacție, copilul ar fi fost interpelat public în clasă cu privire la demersurile familiei, ceea ce poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională și o încălcare a dreptului la confidențialitate.

Răspunsul instituțional și momentul intervenției legale

Potrivit documentelor și declarațiilor, conducerea școlii a reacționat vizibil abia după mai bine de opt luni, în contextul implicării echipei juridice a familiei și a transmiterii unor notificări formale. Până atunci, sesizările scrise nu au primit răspunsuri oficiale și nu au fost însoțite de măsuri documentate, ceea ce ridică întrebări privind criteriile care determină reacția instituției.

Contextul psihologic și impactul pe termen lung

Un raport psihologic detaliat, însoțit de o adeverință emisă de un specialist recunoscut, atestă consecințe emoționale grave pentru copil, inclusiv anxietate severă, retragere socială și refuz școlar. Aceste efecte, documentate medical, subliniază gravitatea situației și necesitatea unor intervenții adecvate și eficiente din partea școlii.

Comunicatul oficial și reacțiile ulterioare

Într-un email transmis pe 27 ianuarie 2026 către părinții elevilor, conducerea Questfield International College a redus gravitatea situațiilor semnalate, calificându-le drept „interacțiuni spontane dintre copii”. Această poziționare contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei și ridică semne de întrebare privind sinceritatea și capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul.

După publicarea articolului, au fost primite informații suplimentare conform cărora, după retragerea copiilor de la școală, ar fi existat contacte telefonice informale către alte instituții educaționale, în care elevii ar fi fost caracterizați negativ. Redacția solicită clarificări publice cu privire la aceste aspecte, subliniind importanța respectării drepturilor copiilor și confidențialității.

Lista principalelor aspecte documentate în investigație:

• Sesizări scrise și repetate privind bullyingul și stigmatizarea medicală;
• Lipsa unor răspunsuri scrise și măsuri documentate din partea instituției;
• Utilizarea unei etichete medicale în scopuri degradante;
• Absența unui circuit administrativ formal pentru gestionarea situației;
• Declarația fondatoarei percepută ca presiune pentru retragerea copilului;
• Nerespectarea confidențialității și expunerea copilului în mediul școlar;
• Reacția instituției declanșată doar în contextul intervenției legale;
• Raport psihologic care confirmă impactul emoțional sever asupra elevului;
• Comunicare oficială minimizatoare a situației;
• Informații privind posibile caracterizări negative ulterioare la alte școli.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Investigația evidențiază o discrepanță semnificativă între valorile promovate public de Școala Questfield Pipera și modul în care au fost gestionate sesizările privind bullyingul și stigmatizarea medicală în cazul analizat. Lipsa unor răspunsuri scrise, a măsurilor documentate și a unei reacții instituționale ferme ridică întrebări legitime asupra mecanismelor reale de protecție a elevilor în această instituție.

Declarația atribuită fondatoarei, precum și reacția întârziată și minimalizatoare a conducerii, indică o posibilă cultură organizațională orientată mai degrabă spre evitarea conflictului decât spre protejarea și sprijinirea elevilor vulnerabili. În absența unor clarificări și măsuri concrete, rămâne deschisă problema responsabilității și capacității instituției de a asigura un mediu educațional sigur și respectuos.

Orice instituție de învățământ trebuie să asigure transparență, trasabilitate și intervenții eficiente în fața situațiilor de bullying, pentru a proteja sănătatea emoțională a copiilor și a preveni perpetuarea unor forme grave de abuz. Cazul studiat la Questfield Pipera pune în evidență necesitatea unor mecanisme clare și aplicate riguros, în concordanță cu standardele educaționale asumate.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro